Una din asezarile geto-dacice mai importante de pe raza Craiovei (zona Mofleni) a purtat numele de Pelendava, datand din perioada 400-350 i.e.n. dupa cum indica descoperirile arheologice. La inceputul secolului al II-lea e.n. romanii au construit aici un castru roman, intai din valuri de pamant intarit (in timpul Imparatului Traian, 98-117), apoi din piatra si caramida (in vremea lui Hadrian, 117-138). Datorita pozitiei geografice favorabile, protectiei castrului roman si a garnizoanei militare, Pelendava romana a cunoscut o viata infloritoare. Asezarea este mentionata pe Tabula Peutingeriana - o harta a imperiului roman, realizata ca urmare a initiativei imparatului roman Caracalla. Anul 225 (cand s-a definitivat aceasta harta - in timpul lui Severus Alexander) este considerat data primei mentiuni documentare a celei mai vechi asezari din vatra actualului oras.

    La sfarsitul sec.XV Craiova era un targ, intins pe mosia puternicilor boieri Craiovesti. Dupa prima jumatate a secolului al XVI-lea, Craiova este numita frecvent oras.

    Puterea economica a familiei Craiovestilor - la hotarul sec.XV - cuprindea peste 100 sate (182 bunuri funciare). Aceasta forta i-a creat un statut de autonomie politica atat de larg, incat domnii aflati in scaun nu se pot mentine fara alianta cu aceasta adevarata dinastie boiereasca.

    De-a lungul vremilor, din randul familiei Craiovestilor au fost ridicati in fruntea tarii domnitori de seama: Neagoe Basarab (1512-1521), Radu de la Afumati (1522-1529), Radu Serban (1602-1611), Matei Basarab (1632-1654), Constantin Serban (1654-1658), Serban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brancoveanu (1688-1714).

    Aparuta in ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Banie de Craiova a devenit intr-un timp relativ scurt cea de-a doua institutie politica importanta, dupa domnie. Veche institutie romaneasca, Bania a constituit la inceputurile sale o institutie locala, sateasca, derivata din obstea teritoriala.

    Odata cu ridicarea lui Neagoe Basarab ca domn, in 1512, Marele Ban preia pentru teritoriul din dreapta Oltului atributiile domniei, dispunand si de o cancelarie in cadrul careia se redacteaza acte dupa forma celor domnesti.

In a doua jumatate a sec.XVI, Marea Banie cunoaste un moment de criza datorat indeosebi tentativelor agresive ale turcilor pentru instaurarea unei dominatii efective in Tara Romaneasca.

    Marea Banie ajunge din nou o institutie de prim ordin in timpul lui Mihai Viteazul. Craiova, in timpul lui Mihai Viteazul, a cunoscut o puternica inflorire, izvoare contemporane prezentand orasul ca un important centru politic si militar. Craiova se afirma in politica romaneasca de centralizare ca un factor pozitiv, dand puterii centrale o boierime fidela si armate puternice, prezente in marile evenimente legate de Unirea celor trei tari romanesti.

    In 1593 Mihai este inscaunat ca domn al Tarii Romanesti, iar dregatoria de Mare Ban ii este incredintata lui Preda Buzescu.

Craiova a fost in evul mediu si un centru cu un important rol militar si strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a fortelor militare si tinut de declansare a actiunilor antiotomane. Exista la Craiova un corp de oaste, pus la dispozitia Marelui Ban, compus din forta militara a taranilor de pe domeniile boierimii, din aparatul de dregatori ai Baniei, din taranii liberi si din mercenari.

    In 1735 in Craiova existau 836 de familii, reprezentand peste 4000 locuitori.

    La inceputul sec.XVIII, o modalitate de asigurare a dominatiei Portii Otomane asupra tarilor romanesti a constat in impunerea domniilor fanariote. Nicolae Mavrocordat, venit domn in Tara Romaneasca in 1716, este intampinat cu ostilitate de boierimea craioveana.

    Dupa infrangerea turcilor si pacea de la Passarovitz (1718), boierimea a salutat dominatia austriaca a Olteniei (1718-1739), dar in 1726, cand banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova incep actiunile de impotrivire fata de administratia habsburgica.

    Stapanirea austriaca in Oltenia a determinat o agravare considerabila a regimului de obligatii economice si fiscale a producatorilor urbani si rurali. Nemultumirea populatiei era provocata de caracterul militar al exploatarii, precum si de colectarea veniturilor si bogatiilor provinciilor in visteria Curtii Imperiale.

    Amploarea haiduciei a determinat administratia austriaca sa infiinteze corpuri de slujitori meniti sa asigura paza si linistea provinciei. In 1734 s-au instituit in toate judetele oltene cete de panduri. La Craiova exista un corp de dorobanti, sub conducerea unui iuzbasa.

    S-au produs importante schimbari si in domeniul institutional. Bania craioveana nu mai constituie institutia care, in perioada anterioara, concura pe plan politic domnia. In 1761 resedinta permanenta a banilor este fixata de domn la Bucuresti.

In 1770-1771, datorita starii de razboi (Bucurestiul era disputat intre ostile rusesti si cele turcesti), Cetatea Banilor a indeplinit si rolul de capitala a Tarii Romanesti, domnul Emanuel Giani Rosett urmarind de aici desfasurarea ostilitatilor.

    Economia regiunii si prosperarea Craiovei au consemnat in sec.XVII si XVIII dese traume. Echilibrul demografic a avut de suferit la sfarsitul sec.XVIII datorita transformarii orasului in teatru de razboi, datorita epidemiilor si incendiilor. Putem aminti aici distrugerile si invaziile repetate ale cetelor de pasvangii de peste Dunare (soldatii pasei Vidinului, Pazvan-Oglu) in 1799, 1800, 1801.